O știre la ProTV ne informează că un mare și ultim miliardar, tînăr și neliniștit, caută oameni în România. Mai mult decît atît, condițiile sunt excepționale. Trei mese pe zi plus că mănînci cînd vrea mușchiulețul tău file. Poți să-ți speli rufele în… „firmă”, evident. Mă rog. Să-i țină obiceiul , dar le atrag atenția amatorilor de condiții sociale că, brusc, ele dispar după ceva vreme cînd creșterea nu mai e de 200%. Exemple am destule, iar goana după „trei mese pe zi” și bonusurile de 3.000 de parai la o naștere sunt susținute de mulțimile ahtiate după noua jucărie. O cădere la bursă sau o diminuare semnificativă a „depășirilor de plan” face dintr-un paradis, un adevărat iad. Nu neg că s-ar putea să fie bine, dar…
Cunosc oameni tineri, ce au nimerit din facultate direct într-o mare companie. Unii sunt acum adevărați stîlpi ai societății, implicați și social, iar alții, cu ceva ghinion, acum caută firme mici, locale, cu oarece posibilități în a le prețui capabilitățile. Domeniul IT&C nu e scutit de miraje sau dezamăgiri. Anumite clivaje produc, mai ales pentru cei mici, catastrofe, iar adaptarea la rău nu e la îndemîna oricui. Cea mai nimerită abordare e o negociere a contractului din punct de vedere profesional, iar nu social. Nu agreez mersul la cantină, iar o masă ceva mai scumpă poate însemna o independență a mea. Prefer banii în locul turmei și o descriere precisă a muncii ce urmează să o fac. De multe ori am fost om bun la toate, iar asta costă. Trebuie să ai în vedere desăvîrşirea profesională, pentru că plictiseala rutinei e dărîmătoare.
Evident că puțini își vor face astfel de griji. Evident că puțini știu că nu întotdeauna a lucra la o firmă mare e neapărat o medalie de onoare. Depinde foarte mult ce eşti şi mai ales ce devii. Altfel vei îngroșa numărul muncitorilor din „fabrică” și nu vei deveni profesional. Cei care sunt ținuți minte sunt cei care sunt legați de succese profesionale, iar nu cei care mănîncă de trei ori pe zi la cantina „uzinei”.
Filed under: e-social


Comentarii recente