Cînd am văzut primul PC, prin 89, eram cumva interesat, uimit și întrebător. O cutie, nu chiar mică, cu un monitor măricel, dar nu ca ecran, pus deasupra și, evident, tetris. A doua întîlnire a fost cu un laptop, un Zenith gri, la care am făcut oarece încercări de a modifica prin IBMBIOS. Mă rog, a „trebuit” să repun tot softul la loc deși comanda sys c: mă salva de la dezastru. Cum nu ajunsesem la pagina cu pricina din manualul de DOS, asta a fost. Oricum pentru un om plecat de la FELIX cu discuri DIMAS de 200 MB, cele mai noi pe atunci, cu programe segmentate în 90 KB si executii de ore, această trecere la a face ce vrea mușchiul tău era ceva, dar lipsea acel element care spunea că în anul 2000 „cînd nu vom mai fi copii” vom fi mult mai avansați decît suntem acum, la mai mult de zece ani de trecerea în mileniul trei.
Evident că miniaturizarea a ajuns mult mai departe decît filmele dintr-un Star Trek nu prea apetisant după ceva vreme și mult mai comunist decît această perioadă. Din păcate o anumită componentă, zic eu fundamentală a acestui început de mileniu, anume Cloud Computing, nu mișcă lucrurile în sensul modificării unei mentalități să spunem păguboase, ca să fiu politicos. De ce anume mă vor întreba mulți, mai ales că acum e o nouă direcție, anume apariția tablet pc-ului, ce pare a sparge piața desktop-urilor sau chiar a notebook-urilor.
În primul rînd în momentul în care îi spui unui client că lucrurile lui vor fi undeva, nu se știe precis unde, dar oricum nu la el în casă, va exista un moment de respingere, aș spune eu naturală. În general legătura la Internet nu este ceva extraordinar de sigur și indiferent ce va spune un „gardian” vei fi la cheful timpul și banii unui hacker, adică un spărgător de broaște bun, după capul lui, ca să nu mai vorbim de unii mult mai răi. Una din componentele inutile ale bugetului unei companii este fără doar și poate cea a securității. Inutilă pentru că în principiu oamenii se declară extraordinari, frumoși, cinstiți etc. Din păcate a devenit utilă pentru că nu este de loc așa. De aici și reținerea ca tu să nu ai date confidențiale la tine-n prăvălie, ci să le ții pe niște servere aiurea. Spun aiurea pentru că nu trebuie să te pasioneze cum și unde vor fi stocate datele. Evident că ți se dau asigurări, dar… De aici și slaba mișcare, după capul meu, în domeniu.
Mai e problema resurselor pe care tu trebuie să le gestionezi o serie de resurse, care desigur că nu-ți lasă prea mult timp liber și care avansează ca accesibilitate mult mai mult decît îți prezintă un vendor sau altul. Mulți confundă stocarea datelor, de exemplu, cu un hdd, ceea ce nu e chiar adevărat. Alții îți vor spune că securitatea e aranjată pentru că au un antivirus. Mde… În mod normal faptul de a te scuti în a gestiona medii de stocare, servere, securitate, și vei avea în mod normal numai grija ca țeava la Internet să fie suficient de largă, e un pas covîrșitor înainte, mult mai aproape de visele de acum cincizeci de ani. Din păcate nu e totul chiar așa de simplu. În capul meu ar trebui să ne gîndim la o singură întrebare.
Cum credeți totuși că ar trebui să fie un PC în era, care evident va domina, „cloud”?
Voi reveni.
