Normalitatea înseamnă discuții, argumente și admiterea unor alte existențe. E un prim pas către interoparabilitate. Urmează respingerea soluțiilor unde numai unii sunt buni și de împune „luatul de la zero”. E ca și cum atunci cînd mergi la chirurg scoate tot și înlocuiește cu chip-uri.
Acum ceva vreme lucram într-un loc unde TIC nu era chiar o glumă șpăguibilă sau lăsată la mîna solitaire-ului secretarelor. Din păcate nu ajunseseră la eficiența unei proiectări care să spună și ce scaun are angajatul de tip X. Urmarea e că aveam vreo patru sisteme de oparera majore, vreo douăzeci de seturi grafice și se tot cîrpeau. Toată lumea vroia date în regim de real-time, iar refuzul nu era în capul meu decît lipsă de profesionalism.
Tracasat de veșnicele adăugiri am făcut un program generator de programe și totul a devenit ceva mai simplu. Spun ceva pentru că micile dorințe specifice ficăruia nu puteau fi regularizate. Trebuia să vorbeși și să te lămurești. Unii știau, alții de-abia găseau un „A” pe tastatură și așa mai departe. Esențial era ca toți să fie mulțiumiți.
Morala e că pentru orice client soluția luării de la zero nu e chiar pe gustul lui, iar de cele mai multe ori costurile sunt departe de bugetul la dispoziție. E de preferat să lucrezi astfel încît modificările să fie minime, iar eficiența maximă.
Sunt implicat într-un proiect de prezentare a unor astfel de soluții, care îmi place și pe care îl sprijin crezînd în cooperare.
Iată o primă parte a seriei despre interoperabilitatea dintre Windows şi Linux.
- Suportul Linux sub Hyper-V R2 SP1
- Subsystem for Unix-based applications (SUA)
- Dezvoltarea de aplicații Java pe Windows Azure folosind Eclipse
- Inventarierea mediilor LAMP cu MAP 5.5
- Introducere în Microsoft Web Platform
- PHP pe IIS, de la mit la realitate
Resurse suplimentare:
Like this:
Filed under: software
