e-Aptitudini, o necesitate!

“La nivel european, asistăm la o continuă schimbare a cerinţelor în domeniul profesional. Din această cauză, sistemul de învăţământ trebuie şi el adaptat, punând accentul pe competenţele absolvenţilor, pe capacitatea lor de a se integra din punct de vedere profesional în societatea contemporană”, a declarat Jan Muehlfeit, Chairman Europe, Microsoft Corporation. 

E încă un proiect, dar, spre deosebire de multe altele văzute de mine pe aici, are o finalizare anunţată în martie 2010. Am spus finalizare? Nu cred că e bine. Hai să spun un început clar, determinat în parte de o acordare la UE, pe de alta de o necesitate care nu mai ţine cont de evoluţia politică sau de implicări aleatorii. Din acest motiv nu aştept să vorbesc de el doar după ce-l văd şi-l pipăi, ci de acum pentru că am încredere în determinarea participanţilor.

Pe scurt e vorba de o concentrare de forţe (Microsoft România, Junior Achivement, Fundaţia “Nadia Comăneci”, EOS, CIVITAS, cu sprijin de la Classic Brands şi e-centre.ro) ce şi-a pus în cap să organizeze resursele necesare unui salt calitativ de la alfabetizarea aleatorie în IT la un program riguros de formare a deprinderilor în folosirea tehnologiei informaţiilor în toate domeniile. Idea pleacă de la ridicarea ştachetei la angajare prin cerinţele din ce în ce mai clare de a avea anumite “reflexe” formate în folosirea unui calculator.

Mulţi ar spune că nu mai e la fel de problematică situaţia precum cea de acum zece ani să spunem, dar se înşeală amarnic. Cine nu ştie să folosească un editor de texte? Cine nu ştie să dea drumul la un PC? Cine nu ştie să-şi ia un mail? Mulţi. Acesta e răspunsul corect pentru că implică nu bîjbîiala, ci noţiunea de productivitate. Avem nevoie de IT în toate domeniile fără excepţie. Un om calificat trebuie să aibă în bagajul de cultură generală deprinderi specifice pentru a face din comunicare şi calificarea perpetuă instrumente de integrare într-o societate globalizantă, indiferent de opţiunile noastre de o presupusă independenţă culturală, iar tradiţia nu este un bibelou de pus în raft, ci un corp viu care se poate perpetua într-o lume cu graniţe pe dispariţie. Folosirea calculatorului în cele mai moderne forme, de la banalul PC de pe birou la telefonul mobil, este o banalitate precum folosirea pixului. Nu este un moft, iar a confunda priceperea în numărul de solitairuri rezolvate e doar dovadă de suficienţă.

Atunci ce facem? Pentru început definim nişte niveluri de cunoştinţe necesare. Nu multe, doar trei pentru a putea sistematiza cît mai repede şi mai larg publicul ţintă, pentru că, nota bene, vîrstele sunt într-un interval ce ţine o viaţă de om. Vom organiza un punct unic de acces unde, în funcţie de necesităţi, vor putea fi prezente programe specifice fiecărui nivel. Vom avea grijă să poată intra atît persoanele fizice, cît şi cele juridice confruntate cu o acută lipsă de calificare. Cam asta e reţeta propusă de iniţiatori. Organizaţiile non-guvernamentale, profesioniştii, toţi cei care organizează cursuri pot să fie implicaţi.

Evident că doi jucători importanţi trebuie să fie MEC şi MCSI, dar programele lor trebuie să fie scuturare de politic şi de pavoazări festiviste. Situaţia actuală trebuie măsurată foarte exact şi să nu ne furăm căciula, pentru că ce furăm din buzunarul drept nu va merge în cel stîng, ci aiurea. De douăzeci de ani am tot vorbit de domeniul IT&C ca fiind unul prioritar fără să “exagerăm” cu băgarea lui în seamă, iar un proiect de asemenea anvergură şi o asemenea propunere este un pas organic spre a face în sfîrşit ceva pentru o societate încă departe de visele noastre binevoitoare.

Îndosariat la:e-social , CIVITAS, e-aptitudini, e-centre, educatie, EOS, Junior Achivement, MCSI, MEC, microsoft, Microsoft Romania